Incredibilul


Incredibilul s-a produs! Deși am sperat, nu am avut tăria să cred – cine ar fi crezut? Ce s-a întâmplat nu poate fi comparat decât cu o trezire din morți. Țuțea s-ar ridica din groapă doar ca să se bucure și să o spună: Ați fost eroi! S-a terminat cu idioții!!! A spus-o Iohannis: După 25 de ani, am ieșit în stradă să ne apărăm dreptul de a vota! … dreptul de a exista liberi și demni, de a crede în noi înșine și de a ne afirma bucuria de a fi români! Sună ciudat cuvântul, dar emoţia îmi dă curajul să o spun: Ce bine-i să fii român! Realitatea, care părea a se topi la nesfârșit în tiparele minciunilor psdiste, a spart ”tiparele” când românii din diaspora s-au revoltat împotriva statutului de homeless aplicat disprețuitor de hoții din pricina cărora ajunseseră să-și părăsească țara … Și ne-au dat țara înapoi! Şi mândria!

Ieșirea masivă în stradă a românilor conectați prin facebook nu se explică decât emoțional: am văzut oameni care, întrebați de reporteri de ce au ieșit în stradă, și-au mărturisit emoția de a fi auzit strigătul fraţilor de departe care își clamau identitatea naţională refuzând statutul de cifre nesemnificative în statistici mincinoase! Iar emoția este semnul adevărului atotbiruitor. Şi au mai fost cel puțin două momente de șoc emoțional transmis conștiinței colective trezindu-se la adevăr: Prefer să pierd, decât să fiu mârlan! a spus Iohannis ca răspuns la reproșurile media de a nu se fi coborât la nivelul electoral al lui Ponta. Iar apoi imnul României! Vocea lui Iohannis intonând imnul a reuşit să transforme în emoţie indiferenţa năucă a duzinii de călători pe maxi-taxi printre care mă aflam în dimineaţa de 13 noiembrie, la Galaţi, şi, cu siguranţă, a mii de români de aiurea, care au aflat astfel, din glasul unui neamţ, ce înseamnă înălţător de frumos! A fi român înseamnă a împărtăşi această emoţie: a biruinţei împotriva morţii care pe mulţi i-a secerat cu secera minciunii, care pe mulţi i-a îngropat ca pe cuie, cu ciocanul dictaturii. În urmă cu 25 de ani, mă străduiam, aproape ţipând, să-mi lămuresc bunicii că Iliescu şi minerii sunt răul – acum, tinerii de toate vârstele, cei plecaţi în străinătate şi cei plecaţi la muncă în marile oraşe, şi-au lămurit părinţii şi bunicii că Ponta şi psdul sunt răul cel mare. Ponta le-a închis uşa în nas celor din diaspora, refuzându-le chiar dreptul de a fi români?! Pe cine vrea să-l piardă, îi ia mai întâi Dumnezeu minţile, iar românii i-au trântit ei uşa în nas şi lui, şi lui Putin, şi ciumei roşii: pe-aici nu se mai trece ca prin lobodă!

Două lozinci au rezonat mai profund în aceste zile: Ghinion, ghinion, ţara s-a trezit din somn! şi Jos comunismul! Lumea întreagă se trezise deja din somn, când Putin a dat foc Ucrainei, şi striga: Treziţi-vă! Faceţi ceva! Vine ciuma roşie! Acum nici două luni, ministrul de externe al Federaţiei Ruse, Lavrov, declara, întervievat la Kremlin, că popoarele s-au săturat de democraţie, că oamenii doresc un stat autoritar şi puternic – o declara în numele nostru!!! Dacă Ponta ar fi câştigat, blocul comunist ar fi fost în mare măsură refăcut în estul Europei. Iar dacă revoluţia tehnologică ar fi întârziat cu numai câţiva ani, puţin probabil să mai fi asistat acum la această veritabilă revoluţie facebook – tehnologia a reuşit într-un timp record setarea unei conştiinţe civice aşa cum nu s-a mai văzut până acum în România!

Pe lângă facebook, un rol hotărâtor în acest proces de trezire la conştiinţă l-au avut, fără îndoială, jurnaliştii de la Gândul: datorită lor şi a televiziunii adhoc în care şi-au convertit prezenţa pe internet, românii de pretutindeni din Europa au ştiut unii de alţii în timp real. Mai trebuie spus că, spre deosebire de alte cotidiane, chiar dintre cele care au pledat în favoarea democraţiei, Gândul nu a mai promovat, cel puţin de la un moment dat încolo, materialele electorale mincinoase ale psdului.

Chiar şi reprezentanţii Bisericii, atât de greu ispitiţi în aceste zile hotărâtoare pentru destinul nostru ca naţiune liberă şi democrată, au fost repuşi pe direcţia bună, în al doisprezecelea ceas, în dimineaţa zilei din duminica samariteanului milostiv, prin cuvântul de învăţătură al Patriarhului Daniel, cuvânt ajuns în fiecare biserică printr-o circulară: „Aproapele este omul prin care Dumnezeu ne ajută cu harul Său, adesea într-un mod neașteptat. De multe ori ne vine în ajutor un străin pe care nu l-am văzut vreodată sau de la care niciodată nu am aşteptat un ajutor. Prin aceasta, Evanghelia de astăzi ne arată, așadar, că fiecare om din lumea aceasta, indiferent de etnie, stare socială sau vârstă, are o valoare eternă și unică. Fiecare om poate deveni mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu prin care El lucrează în lume ca să ridice și să vindece pe cei răniţi trupeşte şi sufleteşte. În istoria poporului român, ca răspuns la rugăciunile sale pentru a dobândi libertatea şi unitatea naţională, adesea Dumnezeu a lucrat chiar şi prin oameni străini de neamul nostru. De pildă, România Mare s-a realizat mai ales şi prin conducători ai României ca regele Ferdinand și regina Maria, care nu aveau deloc sânge românesc în venele lor. Când Dumnezeu voiește ca să se ridice și să ajute un popor, lucrează prin cine voiește El, când voiește și cum voiește, ca noi să învățăm că nu numai cei de un neam cu noi sau rude apropiate pot să ne ajute, ci, adesea, chiar și oameni străini de neamul nostru, dar care îl iubesc şi vor să îl ajute. Așadar, uneori, aproapele nu este un vecin sau un prieten, ci un străin, un om de la care nu te aștepți să primești vreun ajutor, astfel încât harul lui Dumnezeu ne surprinde când lucrează prin el. De ce? Ca să nu ne punem nădejdea prea mult în oamenii cunoscuți, ci mai întâi în ajutorul lui Dumnezeu, Care poate face dintr-un străin un prieten pentru noi, în timp ce un prieten al nostru a devenit pentru noi un indiferent sau chiar un dușman. Fiecare dintre noi poate fi aproapele cuiva dacă devine mâinile iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru oamenii aflați în nevoi”, a spus Preafericirea Sa ( http://basilica.ro/samarineanul-milostiv-este-chipul-iubirii-lui-hristos-in-oameni-102000.html#sthash.gjPWbJVG.dpuf) . Frumoase şi limpezi cuvinte, din care mulţime de enoriaşi au putut înţelege că a fi român este uneori un titlu de glorie acordat, oricui îl merită, de însuşi Dumnezeu. Felul în care s-au potrivit lucrurile în această campanie electorală pentru libertate şi democraţie, întorsăturile neaşteptate de situaţie şi, într-un final, răsplata victoriei, m-au făcut să-mi amintesc acum, cu recunoştinţă, de cele sfinte.

Avem în fruntea ţării un om în care mulţi nu am văzut decât răul cel mic, dar care şi-a dovedit în aceste zile capacitatea marţială: lacunar, uşor emfatic, cu vorbă tărăgănată, el şi-a încheiat sec „discursul” de încurajare înaintea bătăliei finale, de la urne şi de pe străzile României şi ale Europei, răspunzând celor care, pe bună dreptate disperaţi, îi reproşau că nu s-a dus să mai spună încă o dată şi la Antena 3 ceea ce spusese deja la Realitatea şi la B1: Cine a avut urechi de auzit, a auzit! Obişnuiţi cu vorbe multe şi zgomotoase, oamenii şi-au ciulit urechile: tăcerea lui Iohannis i-a trezit din zgomotul absurd al televizorului, şi l-au urmat, aproape instinctiv, pe cel care o luase liniştit înainte, în fruntea celor care înţelegeam deja că această „gloabă” (după cum s-a exprimat inspirat analistul Emil Hurezeanu apropos de basmul Harap-Alb) este singura variantă – au renunţat să se mai ţină după clopoţeii şi salturile clovnului Ponta. Oricum, unde nu a strigat Iohannis, au strigat copiii către părinţi, cerându-le ajutorul, la ceas de grea cumpănă – cum să nu-l fi primit?

Anunțuri

Despre kodrins

Licenţiat în litere, master în filosofie, eseist, instructor de Go, campion al României la Go în calitate de jucător şi de antrenor, căsătorit, doi copii

  1. boogie2000

    Ne-a trebuit un impuls ca sa ne trezim. De data aceasta impulsul a fost dat de romanii de pretutindeni. Nimeni nu se astepta – incredibil si cu atat mai veritabil si autentic, poate chiar- de ce sa nu spunem? – o manifestare a proniei divine.

  2. Foarte semnificativa suprapunerea aceasta a unui candidat etnic neamt si protestant, cu duminica celui de-al doilea tur de scrutin, a samariteanului milostiv (paradigma a strainului), care a dat prilejului P.F. Daniel sa trimita circulara in teritoriu…! Totul e sa apuci ocazia de picior. Si p.f. Daniel a apucat-o!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: