Între incompatibilitatea lui Johannis și intransigența Monicăi Macovei


Avem în sfârșit un candidat la președinție pe care îl putem vota nu pentru ceea ce nu este sau pentru ceea ce sperăm că nu va face, dar pentru ceea ce a făcut deja pentru mai binele nostru, o operă de justiție și prin urmare o operă civilizatorie, ca și pentru ceea ce este: un om firesc, deschis, pe care îl simți sincer și pe care îl auzi și îl înțelegi atunci când vorbește. Într-un editorial mult mai vizibil și mai amplu decât ce scriu eu acum, Turturică spune că am scăpat prin prezența Monicăi Macovei în aceste alegeri de blestemul votului negativ – foarte adevărat! Numai că acest „am scăpat” se referă la cei care pot proba oarecare discernământ când trebuie să se decidă pe cine votează pe baza informațiilor din media momentului. Or îndemnul unor editorialiști ca Turturică, îndemnul de a vota pe baza unei analize a ideilor candidaților, de a vota pe baza unor argumente, se adresează unui public care, în marea lui majoritate nici nu are capacitatea de a citi ceea ce scrie Turturică! Majoritatea în mijlocul căreia trăim are în loc de creier o nisiparniță în care Antenele și-au scobit locaș și punct de sprijin durabil. Chiar oameni de bună condiție, de la care te-ai aștepta la mai mult bun simț și în orice caz la mai multă cultură sub aparența de oameni civilizați pe care o afișează, te surprind deplângându-și cu sinceră lehamite neputința de a da alt vot decât unul negativ, anume lui Ponta! Va să zică, PSD nu a reușit să genereze o imagine pozitivă a candidatului propriu (de unde și faptul că, dacă-l înjuri pe Ponta în Brăila de pildă, unde în proporție de 99% nu vezi decât afișe și banere cu Ponta, nu vei păți nimic, ba chiar vei atrage simpatii), dar a reușit să demonizeze, sau să acopere de un ridicol mârlănesc imaginile contracandidaților. Efortul acestei majorități de a înțelege corect lipsa de discurs al unui Iohannis, sau discursul abia auzit al unei Macovei ar fi prea mare, ar fi aproape imposibil, așa încât ceea ce nu poate înțelege este ceea ce urăște mai mult, prețuindu-și în schimb teribil dreptul la opinie și demnitatea părerilor proprii! Ați observat poate, mai ales pe la țară, cât de bățoși se țin oamenii în a avea părerea lor, de la care nu abdică Doamne ferește, parând orice încercare de a lămuri rațional subiectul cu un zâmbet pe care nici douăzeci de liturghii nu ar fi în stare să li-l demonteze de pe mutră! Preotul de țară, câtă vreme vrea să rămână ceea ce Hristos l-a menit să fie, rămâne un Hristos răstignit la fiecare predică de acest zâmbet. De aceea mulți cedează și devin confirmarea acestui zâmbet de iad, al prostiei educate cu televizorul și biciuite zilnic de o viață grea. Din acest motiv, dacă ieșim prin Brăila să-l înjurăm pe Ponta vom putea lega prieteșug cu numeroși oameni de bine, în special în bodegile care nu lipsesc de la nici o intersecție sau colț de stradă. Dacă în schimb, injurându-l pe Ponta, ridicăm în slăvi pe Iohannis, sau pe Macovei, riscăm să fim recuperați de la urgențe (ceea ce nu se aplică în schimb unui Meleșcanu, nici măcar unei Udrea). În Galați am simțit același lucru, iar în Buzău aud că este chiar mai rău!

Acum, cu câteva zile înainte de alegeri, se reproșează pe bună dreptate candidaților că nu și-au lămurit electoratul prin confruntări directe, mediate nepartinic. Trebuie să remarcăm și la acest punct că Macovei este singura candidată care și-a provocat contracandidații la dialog și confruntare electorală fără a primi satisfacție, de fapt fără a obține satisfacție în numele electoratului care aștepta aceste confruntări. A mers până acolo încât a intrat în emisie cu protest afișat împotriva lui Tăriceanu, care refuzase în ultimă instanță să dea curs invitației la confruntare: a fost drept urmare brutalizată în acea emisiune, încercându-se să i se ia din mâna acel carton pe care își afișase protestul. I s-au volatilizat voturile lui Tăriceanu cu acest prilej? Nici vorbă! A câștigat voturi Monica Macovei prin asta? Poate câteva … Una peste alta, minoritățile care vor vota împotriva lui Ponta au posibilitatea de a se coaliza în turul doi pentru a învinge inerția, prostia, pentru a apăra ce s-a câștigat în acești ani de democrație românească. Mai mult decât la alegerile din anii din urmă, alegerile de acum sunt o bătălie! Și trebuie să fim recunoscători că această bătălie se poartă la urne cu ștampila și nu pe străzi sau pe câmpul de luptă cu tunul. Ce ar fi rămas atunci minorităților politice de făcut pentru a nu se lăsa târâte de majoritatea tâmpită în tăvălugul morții izbăvitoare de robia de zi cu zi și de incapacitatea de a înțelege și de a comunica, de frustrarea de a fi ratat condiția de om inteligent și educat? Ce ne-ar fi salvat din descătușarea animalică de energii gregare bune de turism electoral și de carne de tun? Nimic. Fuga. Exilul. Așa încât nu pot fi decât recunoscător pentru situația de a avea în sfârșit cu cine vota, fie și cu Iohannis, chiar dacă Ponta se pregătește să-l mătrășească cu cea incompatibilitate care ar putea avea efectul unei bombe cu efect întârziat. Totuși, de ce să ne îndreptăm atenția către un candidat care, în ciuda speranțelor pe care ni le inspiră, este deja șantajabil politic? De ce să ne lăsăm șantajați politic? De ce să nu votăm Macovei? Dacă tot ce putem să-i reproșăm este că a intrat călare pe motocicletă într-un studio de emisie, atunci ar trebui să votăm cu amândouă mâinile pe cea care a fost declarată la Bruxelles cel mai activ europarlamentar! Johannis în turul doi va indica slăbiciunea societății civile, care, când nu lipsește cu desăvârșire, este sublimă în misoginismul ei, în incapacitatea invidioasă și ipocrită de a aprecia munca unui om deja recunoscut la nivel european, sublimă în fatalismul ei cu substrat masochist, din moment ce preferă victima declarată a celui pe care toată lumea pretinde că-l urăște. De ce să votăm pe cineva amenințat de o decizie de incompatibilitate? Mai că aș bănui o teorie a conspirației îndreptată împotriva celor câteva milioane care nu-l dorim pe Ponta și care astfel am fi împinși în direcția greșită a unui vot fără valoare! Cum de au acceptat liberalii și mai ales democrat liberalii un asemenea pariu? De ce și l-au retras pe Predoiu, care avea o cotă de simpatie electorală cel puțin egală cu a lui Iohannis? Pe de altă parte, cât poate să fie de orb Băsescu ca să o susțină pe Udrea în dauna Monicăi Macovei, alături de care a făcut istorie justițiară în țara asta, fără să aibă și alt plan, cu mult mai tembel, sau poate doar cu mult mai pervers, sau poate doar disperat de egoist, sau poate chiar fără să poată face altfel? Cât de tâmpit poate să fie inteligentul Băsescu pentru a juca în această comedie a așa-zisei candidate Udrea fără un motiv dramatic de realist? Cumva se teme că singura cu care nu și-ar putea negocia libertatea este Macovei? Are dreptate, doar o cunoaște bine. Și atunci, ar fi imposibilă o înțelegere cu Ponta, de pe urma căreia Băsescu se alege cu imunitate post-prezidențială, iar Ponta cu un iepure după care aleargă marea majoritate a celor care nu-l votează doar pentru a constata că au alergat degeaba? Ca să nu mai vorbim de fragmentarea electoratului de opoziție în fața masei electorale a psd! Și chiar cu Iohannis președinte, se pare că nici Ponta, care ar rămâne bine mersi prim-ministru, adică ceea ce-i place mai mult, nici Băsescu, care și-ar vedea protejate interesele, oricare ar fie acelea, nu ar fi supărați, odată ce amândoi i-ar putea trece cu vederea incompatibilitatea. Votând acum Monica Macovei ne-am scuti de penibilul oricărei lipse de scuze în cazul probabil al victoriei lui Ponta. Poate că are dreptate Macovei când spune că suntem mai mulți decât cred ei, din moment ce, iată, aceste ciudate jocuri electorale pot fi interpretate ca o conspirație. Împotriva cui? Împotriva noastră și mai ales împotriva unei justiții legate la ochi.  Dacă votul pentru Monica Macovei nu va genera decât un partid post-electoral, primul partid altfel decât cele de până acum, și tot ar fi de ajuns!

Citește și: http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/basescu–relatia-cu-sistemul-sau-de-ce-macovei-e-singura-solutie-355242

Citește și:

Anunțuri

Despre kodrins

Licenţiat în litere, master în filosofie, eseist, instructor de Go, campion al României la Go în calitate de jucător şi de antrenor, căsătorit, doi copii

  1. da, m.m este singura cu care basescu nu si-ar putea negocia libertatea.
    oricum, este prea tarziu acum. imediat dupa incheierea mandatului, base va fi luat la intrebari de justitie. legaturile cu afacerea microsoft via udrea via cocos incep sa se intrevada. vom asista la multe lucruri interesante.
    cat despre un partid nou, ar trebui structurat pe logistica si resursele umane deosebite de la ARC.

  2. boogie2000

    Am obosit eu sa mai sustin o cauza politica sau chiar acesta ar trebui sa fie senzatia care sa te indemne la urne: mergem din greata si nu din convingere? Sunt cam turmentat zilele acestea, dar nu atat de tare incat sa intreb cu cine votez. Ponta? No way (un fel de sictir!), Macovei? – De ce nu? Dar parca si De ce da?, Udrea? Sa fim seriosi…Johannis? Da, dar fara sacalii care-l acopera de bale.In rest, vorba lui Cristi – despre morti numai de bine…

  3. Ce sa spun? Vom merge la vot asa cum ne asezam la masa de pranz chiar daca nu e meniul nostru favorit. Si cu asta gata.

    Cat despre culorile ideologice, eu nu mai cred in doctrine. N-ati observat ca stanga, odata ajunsa la putere, ia masuri de dreapta, in timp ce dreapta se comporta populist? Nu cred, asadar, ca Victor Ponta va „inrosi” peisajul politic romanesc daca ajunge presedinte. Ar putea fi un presedinte foarte incomod pentru PSD. Iar activitatea sustinuta a DNA ii serveste de minune, chiar daca declara contrariul. II matura cararea.

    Coruptia psd-ului (si a celorlalte partide) ma ingrijoreaza, nu doctrina. Iar in al doilea rand, paralizarea vietii economice prin taxe si suprataxe. Uitat-va ce mega-pomeni electorale a facut, taind de la investitii. Cu o nepasare crasa fata de viitorul tarii.

    Probabil nu exista candidat care, aflandu-se la putere, sa nu gandeasca asa: lasa, fac pe dracu’n patru sa ajung la butoane, si dupa aia am sa dreg eu lucrurile (Avem programe minunate – vorba rapostaului).
    Logica (cinica) a lui „Scopul scuza mijloacele”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: