Să ne bucurăm!


Ca nuntaşii care se întorc în răcoarea zorilor de la o mare petrecere, unde au biruit cu multă voie bună bucatele şi vinul ar trebui să chiuim! Căci multe bucate ne-au fost puse dinainte, am avut de unde alege şi, slavă Domnului, am ales cu înţelepciune. Alegerile europene au arătat că locuitorii ţărişoarelor din partea asta de lume nu sunt indiferenţi faţă înjghebarea asta numită de Uniunea Europeană, unde ne-a fost dat să coabităm, dacă nu vrem să ne strângem de gât unii pe alţii.

43% a fost gradul de participare la vot în cele 28 de ţări membre, ceva mai mare decât în 2009. Cei mai conştiincioşi cetăţeni au fost cei din Belgia, Luxemburg (în jur de 90%!) – dar la ei votul este obligatoriu, Malta (75%), Italia (60%), Danemarca (56%). Grecii, care au trecut prin furcile caudine ale unui regim de austeritate foarte dur, impus de UE (prin Germania), care şi-a arătat deja rezultatele, au ieşti la vot în proporţie de 58%! E drept, pentru a vota în principal cu stânga extremă şi cu dreapta extremă. Dar asta înseamnă democraţie, respectarea regulilor jocului.

Românii, cu 32% au devansat mai multe ţări, având, cu excepţia Croaţiei o vechime mai mare în Uniune: Ungaria (29%), Croaţia (25%) Letonia (30%), Slovenia (20%), Slovacia (13%), şi s-a situat în proximitatea Olandei (37%), a Marii Britanii (36%) şi a Portugaliei (35%). E drept, vecinii noştrii sud-dunăreni (la care iar mă voi duce la vară să fac plajă) ne-au depăşit, cu o participare de aproape 36%.

Se pot consulta rezultatele alegerilor europene, structura PE ca şi multe alte date pe http://www.rezultate-alegeri2014.eu/ro/turnout.html.

Se vorbeşte, e adevărat, de ascensiunea partidelor extremiste, însă acestea nu vor putea pune, cu adevărat, în pericol unitatea europeană, deoarece orientările acestora sunt diverse, iar o coalizare a lor este improbabilă. Iar dacă aceasta se va produce, e de aşteptat un răspuns similar din partea grupărilor pro-europene.

Aşadar, au câştigat din nou popularii (PPE), cu o diferenţă ceva mai mică faţă de socialişti (S&D) decât în 2009: 213, respectiv 190 de mandate. Urmează, cu 64 de mandate grupul ALDE (Alianţa Liberalilor şi a Democraţilor pentru Europa), 52 mandate „verzii” şi ALE (ALianţa Liberă Europeană), 46 mandate CRE (Conservatorii şi Reformiştii Europeni), 42 mandate GUE/NGL (Stânga Unită Europeană şi Stânga Verde Nordică), 41 mandate neafiliaţi, 38 mandate EFD (Europa Libertăţii şi Democraţiei) şi 65 mandate alţii (deputaţi nou-aleşi, care nu fac parte, încă, din nici un grup politic.

De la  o etapa la alta, democratizarea instituţiilor europene înaintează pas cu pas. Tratatul de la Lisabona (2009) a întărit rolul PE, desi inca nu are drept de initiativa legislativa. In schimb, isi poate alege, în premieră, presedintele Comisiei Europene, până acuma numit, prin negocieri de culise, de Consiliul European. Înainte de 1989, PE (care se numea Adunarea parlamentară) avea numai rol consultativ. Din 1995, PE ia parte la construirea politicilor UE, prin mecanismul de codecizie al PE (cu Consiliul).

De ce am fi speriaţi sau deprimaţi, aşadar? Electoratul nostru a trimis la plimbare formaţiuni profund demagogice şi axate pe aranjamente subterane, ca PP-DD, România Mare şi partidul lui Becali, habar n’am cum îi mai spune; şi sper să nu ne mai deranjeze de acum înainte.

Să risipim angoasele printr-un zâmbet, un cântec, un dans!

Să ne gândim numai la faptul că drumul zilnic al fiecăruia dintre noi trece pe o cărăruie umbrită de copaci seculari. Trăim într-un spaţiu al civilizaţiei, unde au fost inventate valorile libertăţii, reprezentării, domniei legii, unde cetăţeanul nu este strivit nici de stat, nici de tirania majorităţii. Ştiu, sunt destui care ar prefera să-i bată soarele-n cap; să-i lăsăm să facă o excursie, de probă, prin pustiurile dinspre soare-răsare… Dar neînsoţiţi!

Să ne bucurăm, vă zic, pentru că e pace!

M-a impresionat dintotdeauna fraza prin care André Maurois încheie Istoria Angliei: „Forţa poporului englez stă atât în flotele sale navale şi aeriene, cât şi în caracterul disciplinat, binevoitor, încrezător şi tenace pe care l-au modelat zece secole de fericire.”

Auziţi: zece secole de fericire!

Privind în urmă, putem reface mental uriaşul salt pe care l-a făcut România în aceşti 25 de ani de libertate – un sfert de secol de fericire. De la o ţară umilită, cenuşie, dominată de frică, frig şi foame, cu oameni călcaţi în picioare şi manipulaţi cu o uşurinţă înspăimântătoare, la România de azi, o ţară mult schimbată în bine, care a învăţat regulile de bază ale democraţiei, toleranţa, respectul faţă de viaţa celuilalt, şi-a consolidat cultura instituţională,  cu oameni care îşi cunosc drepturile,  îşi negociază salariile, au călătorit în ţări europene şi trimit sute de milioane de euro familiilor de acasă. Iar sfânta criză din 2009-2012 i-a învăţat pe români, obişnuiţi să „spargă”  un salariu întreg la câte o ocazie numai ca să-şi facă cheful, ce înseamnă banul muncit şi valoarea economisirii.

Chiar nu ne dăm seama? Până în 1989 eram invitaţi să participăm la o mascaradă înscenată de partidul unic: să votăm candidaţi deja pregătiţi de Partid să ocupe fotoliile Marii Adunări Naţionale, iar azi facem politică europeană!  Din cei 32 de deputaţi români câţiva şi-au dovedit deja competenţele în PE: Monica Macovei (care a înregistrat marele succes de a i se vota propunerea de confiscare extinsă a averii în cazul unor infracţiuni), Corina Creţu, Ioan Mircea Paşcu, Traian Ungureanu, Renate Weber…

România are acces la o piaţă de desfacere europeană la care nu visa înainte de 1989, şi pe care deja o inundă cu produse agro-alimentare, dar şi cu automobile. Cu timpul, va învăţa ce înseamnă  performanţa şi în domeniile de înaltă tehnologie. La Măgurele se construieşte cel mai mare laser de pe continent, iar NASA se bate pentru tinerii noştri ingineri sau informaticieni.

Acasă, valorile noastre culturale, peisajele naturale, viaţa sălbatică şi stilul de viaţă tradiţional al românului sunt preţuite de străini şi beneficiază de fonduri europene pentru conservarea lor nealterată.

Se pare că cele zece secole de fericire ale britanicilor nu-i interzic prinţului Charles să se simtă şi mai fericit în căsuţele rustice de sub poala pădurilor seculare ale Transilvaniei!

 

Anunțuri

Despre Cristian Florea

Cristian Tiberiu Florea, n. 1959, Galaţi. Profesor de geografie şi istorie. Cărţi publicate: Clima oraşului Galaţi, Arionda, 2000 În nada maeştrilor. Încercări de mitanaliză, Vremea, 2005 Importanta geostrategica a atmosferei, sensappelle.wordpress.com, 2015.

  1. boogie2000

    Cristi a ales bucatele cele gustoase si, ca o gazda adevarata, le prezinta invitatilor pofticiosi. Nu s-a uitat insa si in „camera alaturata”, unde lucrurile nu sunt chiar atat de frumoase pe cat le dorim. Cu siguranta, Romania invata din democratia europeana cum sa voteze, ce sa ceara, ce sa dea, care sunt principiile s.a.m.d. Evident ca a participa la politica europeana este un lucru important. Dar oare avem cu adevarat chipuri de europeni? Altfel spus, ne-am spalat pe maini inainte de a veni la masa celor bogati?
    Da, cetatenii romani au votat europarlamentarii, dar pentru asta trebuie sa dantuim? Cel putin un sfert dintre votanti (in varianta cea mai optimista) nu stiu de ce si pentru ce au votat. Din simpla observatie, se poate constata ca multi s-au dus sa voteze nu dintr-o constiinta civica (sau) europeana, si nici dintr-un simt al meritocratiei: cati dintre alegatori au stiut ce oameni au de gand sa trimita partidele in Parlamentul European? Cu alte cuvinte, s-a votat exact ca la alegerile nationale: in necunostinta de cauza, fara argument, fara principii, doar din deprindere si nu din stiinta. Corect ai observat, Cristi, ca nu a existat nici macar o dezbatere televizata despre importanta votului de duminica, despre programele candidatilor, despre intentiile partidelor. Ca nu s-a stiut cum si de ce se voteaza, s-a vazut si din reactiile negative ale politicienilor fata de rezultatele votului. Cu mic cu mare, politicienii s-au comportat de parca aceste alegeri ar fi decis soarta natiunii noastre, de parca ar fi fost alegeri pentru Parlamentul Romaniei., Niciunul nu a inteles ca europarlamentarele sunt altceva decat nationalele. Iar absenteismul destul de mare si rusinea existentei unor fenomene – ce arata ca, dimpotriva, nu am evoluat pe planul mentalului ci am ramas la fel – unor fenomene, spuneam, cum ar fi turismul electoral sau traseismul politic, nu ma face sa fiu atat de optimist ca prietenul Cristi. Evident, constructia europeana a UE trebuie sustinuta. Evident, democratia functioneaza bine in Europa si avem de la cine invata. Dar nu putem ignora valul eurosceptic existent si nici tarele societatii romanesti care face din tara noastra orice numai un taram mirific nu. Sunt multe de spus si de comentat, dar e postarea lui Cristi si e bine sa revin intr-un post separat…

  2. Anonim

    Ai 100% dreptate, Bogdan, in afara de chestia ca n-am fi evoluat deloc mental. Cand ma uit in urma, la anul 1990, pot sa masor cu multumire distanta ce ne desparte – mental. Evident, nu sunt multumit fata de nivelul la care AR TREBUI sa ne aflam, dar mentalitatile se schimba cel mai greu.

    Romania nu este un taram de basm (cu mici exceptii), insa cred ca avem de ce sa fim satisfacuti – am aratat de ce. Asa ca am facut o invitatie (ca la o nunta, nu?) sa ascultam oda bcuriei.

    Chestia e că pofta de mâncare, pohta (cu „h”, nu cu „n”) ne cam lipseşte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: