COD ROȘU


Carrefour și XXL parcă sunt în pragul lichidării. Alte magazine de jur împrejur închise. Oamenii au golit rafturile ieri și azi dimineață. Drumurile sunt blocate și, dacă o ține tot așa cu ninsoarea, fericirea cetățeanului urban atârnă de un fir de cablu electric. În Brăila cel puțin, nu mai există încălzire de la vreo regie de stat. Internetul abundă în știri despre localitățile rămase fără electricitate. Cei mai liniștiți sunt oamenii care, în Brăila de pildă, locuiesc la case, acolo unde dependența de ceea ce Statul trebuie să asigure este minimală, acolo unde oamenii au încă grijă de propria lor soartă. Acolo, magazia de lemne este plină, cămara plină și ea, la fel ca pe vremuri, când locuiam la bunici și iarna nu speria pe nimeni, pentru că în acele cartiere vechi de case ale Galațiului trăiau oameni cu picioarele pe pământ, a căror viață nu atârna de un fir de cablu electric. Cu provizii pentru un an în cămări, să tot stai la gura sobei! Memoria colectivă a cetățenilor urbani s-a urbanizat și ea, rezumându-se la a reține data de plată a facturilor curente. Câteodată însă, și iată cum se întâmplă tot mai des, cetățeanul constată că a achita factura de energie electrică nu ține de cald. Constată că e suficient să se iasă din ritmul civilizației și al urbanității (urbanitatea depinde de ritm, care ucide inițiativele personale) pentru a muri cu banii plătiți. La fel în cazul victimelor accidentului aviatic, care nu au fost găsite la timp în ciuda telefoanelor moderne, prevăzute cu facilități cuprinse în prețul lor de vânzare, în ciuda serviciilor publice plătite prin bugetul național din buzunarul fiecăruia dintre noi, adică din buzunarul fiecărei potențiale victime. Publicul contribuitor la bugetul de stat a putut să constate cu acest prilej cât ține plasa de siguranță a contribuțiilor sociale. Dar o știe orișicine a avut ghinionul să se interneze prin spitale, unde a plătit, a doua oară, serviciul medical plus medicamentele și efectele medicale. Iată forma fără fond: gheața subțire care se crapă când ți-e lumea mai dragă! Cât la sută din ce plătim la contribuțiile sociale devine serviciu social real și eficient? Veți răspunde și atunci veți ști, dragi concetățeni,  cât de fără fond este forma la care aderăm din lipsă de vitalitate, din lipsă de imaginație, din credulitate, din neputință, din prostie, sau pentru că așa am apucat și nu știm altfel …  din misticism, la urma urmei! Ați observat? Iarna, poporul e mai evlavios decât pe timpul verii. Iarna, omul se adună în sine, zgribulit, își face cruce, doar doar l-o ajuta Dumnezeu să apuce primăvara! Vara, mâinile-i se întind leneșe în lături,  întreaga-i ființă cască nepăsător … Nu știu alte nații cum sunt, dar pe-aici, pe la noi, când ajungi să atârni de un fir de cablu electric, automat devii mistic! Necazul este că, dacă nu ești bugetar, și totuși depinzi într-un fel oarecare de bunul mers al școlilor, sau al altor instituții, chestia asta cretină cu ”nu se face școală, sau cutare instituții publice sunt închise pentru că a nins!” te cam seacă – cum o fi prin Finlanda, prin țările nordice? Stau paralizați ca noi, cu drumurile blocate, scot morții de sub nămeți? Unde nu ține iarna vreun an-doi, să avem și noi timp să ne interesăm, să aflăm, să ne deșteptăm!

Pentru întâia oară în istoria României recente s-a declarat cod roșu! Ce înseamnă asta? Guvernul nu are soluții când ar trebui să aibă, asta înseamnă! Guvernul se spală pe mâini de orice tragedie se va mai întâmpla de-acum încolo fluturând codul roșu (o variantă la ”iarna nu-i ca vara”). Enervant este că prea puțini își dau seama că la ora asta ar fi trebuit să avem drumuri și autostrăzi care să vuiască de utilitare; că ar fi trebuit să avem un sistem energetic cu mult mai ieftin și mai performant, care să garanteze că numai în caz de cataclism atomic am putea rămâne fără curent (cei rămași fără curent electric, sau fără apă, se pot totuși gândi la fulgii de nea ca la fulgii de cenușă atomică), că ar fi trebuit să se poată găsi și acul în carul cu fân, nu doar un avion în Munții Apuseni cu atâtea sisteme naționale de radio-locație, că ar fi fost cazul să fim deja în rândul lumii civilizate!… Dar cei mai mulți deja confundă incompetența și apucăturile antisociale ale Guvernului cu codul roșu și calamitatea naturală – nu au apucat altfel și nu au imaginația necesară să vadă că lucrurile ar putea fi altfel. Ba mai mult: abia auzind de la radio că este cod roșu, oamenii ajung să se îngrijoreze, o umbră le întunecă brusc bucuria zăpezii, interzic copiilor să mai iasă afară, unde până mai adineaori îi tot îndemnau să mai iasă – oamenii au fost … codificați!? La rându-ne, deși bunul simț nu ne-a părăsit, deși încă mai putem judeca și discerne între natură și natura umană, ne vom conforma codului roșu, încercând să ne împăcăm cu ideea că procentele plătite în chip de taxe din tot ceea ce câștigăm muncind îngrașă lăcomia și prostia aleșilor în loc să asigure siguranța și binele public. Și ne vom învăța copiii cum să supraviețuiască în neasemuit de frumoasa și sălbatica Românie!

Anunțuri

Despre kodrins

Licenţiat în litere, master în filosofie, eseist, instructor de Go, campion al României la Go în calitate de jucător şi de antrenor, căsătorit, doi copii
%d blogeri au apreciat asta: