Mistica in carne


Vis puternic in urma cu doua nopti.

Locuiesc in vechea casa a parintilor mei. Cumpar un tablou scump, de fapt o pictura celebra a lui Picasso (?) ce o reprezinta pe Sfanta Lucia, rastignita. Sunt uimit de asemanarea perfecta a culorii carnii martirizate a sfintei si culoarea carnii reale. Imi dau seama ca Sfanta Lucia, cea din pictura, este vie. In fata mea se desfasoara un scenariu incredibil: Sfanta Lucia pare a se trezi la viata si, incet-incet se dezmorteste. Dupa eforturi de a se trezi, reuseste sa se ridice de pe cruce si sa deschida ochii. Eu, impreuna cu parintii mei, ramanem socati. Sentimentul care ma cuprinde este de cutremurare, teama in fata miracolului. O privesc pe sfanta: uscata, cu trupul martirizat, cu ochii patrunzatori, o fata ovala si stafidita – are aspect de moaste. Se coboara de pe cruce si incepe sa mearga.  Simt un usor miros de mir si carne, amestecat. Sfanta vorbeste despre cum a fost pictata. O intreb, timid, daca cel care a pictat-o a stiut ca reprezinta o fiinta vie. „pentru el (pictor) eu reprezint doar un personaj”, spune sfanta. Inteleg ca pictorul nu a avut nicio revelatie, nicio virtute cand a colorat panza. A fost doar un artist desavarsit. „Minunea nu este deci a panzei si nici a pictorului”, gandesc. Il sun pe Cristi si ii comunic, emotionat, ca a avut loc o minune. Ii explic, pe scurt, despre ce este vorba si il chem sa o vada pe sfanta. Cristi nu pare foarte mirat: „sigur ca e o minune, am asteptat-o de mult si am prezis-o”, imi spune. Vine si Cristi in curte la parinti. Intre timp se strange multa lume. Mi-e teama. Sfanta este foarte slabita si are nevoie de sprijin pentru a se deplasa. Ii ofer bratul si o ajut sa se deplaseze. Imi cere apa. Din nou imi vine mirosul de mir si carne. Sentimentul este trecut prin filtrul gandirii si, in vis, imi dau seama ca miracolul este un semn al Dumnezeului celui viu, un cu totul Altul decat Dumnezeul in care am crezut pana atunci (abstract). Brusc, ma gandesc la experienta mistica a lui Pascal, pe care le-am prezentat-o la ora elevilor. Imi vine in minte cuvantul „mistica a carnii”. Ma trezesc intr-o aura sacra…

Anunțuri

Despre boogie2000

Sunt profesor de socio-umane la Liceul Teoretic "Emil Racovita" din Galati. Am absolvit filosofia la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi si am obtinut titlul de doctor in filosofie al aceleiasi Universitati, in anul 2010. Publicist, eseist, editor de reviste de cultura (Akademia, Podul, Argo), am publicat doua lucrari, "Rusia si ispita mesianica" (Vremea XXI, 2004) si "Mircea Eliade si misterul totalitatii" (Eikon, 2016). Domeniile principale de interes sunt: filosofie, istoria mentalitatilor, teologie, religii indiene. mitologie. filosofia simbolului, cinematografie.

  1. Cristi

    Mon Dieu! Curios cum, trezindu-se la viata, din culoarea vie a carnii sfintei ramane un trup stafidit. Seria de paradoxuri continua cu asta: sfanta (pe care, de fapt, o contempli intr-un tablou) se trezeste singura la viata, insa dupa aceea are nevoie de sprijinul tau si de apa… Carne vie in tablou – infatisare de moaste mirosind a mir odata ce „iese” din el.
    Se pare ca „Picasso” te incifreaza pe tine, pentru ca tu, in vis esti autorul acestui „portret”. Pana la aceasta revelatie cutremuratoare, nu ai motive sa vezi in Sfanta Lucia mai mult decat un personaj, asa cum obisnuinta de a-l gandi pe Dumnezeul in categorii filosofice ne toceste simturile pentru perceptia Dumnezeului cel Viu. Si totusi, cand Dumnezeu cel Viu se decide sa ni se arate, dupa primele clipe de uluiala, constatam ca are nevoie de sprijinul nostru, poate de carnea noastra…

  2. Foarte frumos visul tau, eu astfel de vise le percep ca pe un dar, de aceea cred ca ai si simtit nevoia sa il impartasesti. Cred ca ai avut un sentiment aparte, care te-a insotit cateva zile, dupa care, intr-un fel, starea se risipeste. E bine sa le scrii, in felul acesta te mai poti intoarce la ele. Au si visele ceva de povestit, sunt chiar, de multe ori, un motiv insemnat de uimire, reverie si bucurie.

  3. bogdan silion

    Am avut tot timpul impresia ca visele incifreaza ceva ce iti apartine in mod straniu: desi intelegi ca e vorba despre tine in orice vis, nu reusesti sa intelegi carui Eu raspunde ecoul imagistic. Poate ca Jung te poate ajuta in acest sens. Problema este ca nu poti spune cu siguranta daca visul este „al tau”, ca proiectie inconstienta a unei „realizari” a Sinelui, cum credea Jung sau daca „vine” din afara ta, oarecum ca o marturie a unui Adevar ce iti transcende Eul. Indiciile din visul acesta straniu pe care l-am avut, si mai ales imaginea constiintei-martor in fata minunii intamplate, ma fac sa cred ca varianta unui Adevar transcendent, transconstient, este mai plauzibila. De interpretat…
    P.S. A trebuit sa intru pe mail pentru a comenta. Pe prima pagina a bolgului e un imens spatiu alb. Practic nu se mai vad posturile. Aveti idee de ce?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: