Jurnal de voyeur social IX/ iulian grigoriu


Epilog la Odiseea Revoluţiei mele

*
„De ce au fost 160 de morţi până pe 22 decembrie şi 900 de morţi după 22?”

*
„Nu putem trece între paranteze, lăsînd în seama „adevărului istoric”, ceea ce s-a întâmplat atunci. Poporul acesta va fi blestemat pînă cînd nu vom afla şi nu se va spune adevărul, pînă cînd cei vinovaţi nu vor pleca din funcţiile pe care le au acum. (Cînd scriam aceste rînduri , nu credeam că se va ajunge atît de departe cu nesimţirea, minciuna şi hoţia în România. Credeam că va trece acest interval al relaxării vinovăţiei, al înţepenirii în timpul nedreptăţii strigătoare la cer).
Fiindcă totul este amestecat şi putred, întinat. Fiindcă nu numai că în acest fel ceva nu poate să ia fiinţă, dar nimic durabil nu poate exista. Şi atunci, alegeţi vă rog momentul istoric al celei mai mari nenorociri, al celei mai cumplite trădări, al celui mai teribil eveniment pe care îl ducem în spate, fără să trăim şi fără să murim mîntuiţi sau măcar împăcaţi cu noi înşine. Dar oare, noi, cu păcatele noastre obişnuite, cum putem merge mai departe ca şi cum acest moment n-a existat? Cum putem avea familii, îndeletniciri, cum putem scrie şi cum putem munci astfel?
Noi nu putem spune sau admite că arta, cultura, religia, politica, societatea în genere, merg mai departe ca şi cum s-ar derula în paralel cu adevărul care le-a făcut posibile, ori măcar libere, fără să arătăm ce s-a întîmplat atunci, fără să dezlegăm timpul înnodat în minciună, nedreptate, fals, crimă şi blasfemie. Şi chiar Diavolul de ne-ar fi „eliberat”, am fi avut ocazia să îl dăm jos, să scăpăm de el la groapa istoriei, să luăm aminte la vocile celor care l-au văzut şi l-au dat de gol. Nu avem dreptul de „a ne întoarce la ocupaţiile noastre” pînă nu se va face lumină, pînă nu vor fi demascaţi vinovaţii pentru crimele săvîrşite. Nu să-i condamnăm sau să-i împuşcăm pe Iliescu şi pe gaşca lui, ci să-i scoatem la pensie, să-i înlăturăm democratic din instituţii. (Atunci cînd scriam aceste rînduri, încă mai credeam că generaţiile care vin nu vor găsi terenul deja minat, istoria mincinoasă, coruptă sau neutră, cu faţa-i umană perpetuizată politic în noi generaţii de tineri „activişti” mai venali, mai ipocriţi, mai şmecheri, mai scîrboşi).
Chiar dacă Iliescu a împuşcat securişti în Revoluţie, e clar că după aceea i-a luat pe toţi în slujba lui. Dintre revoluţionari, cei care au înţeles ce se întîmplă, s-au adunat şi au protestat mai departe în Piaţa Universităţii. Aceştia au fost preluaţi într-un alt „experiment” şi altfel manipulaţi: s-a înscenat o lovitură de stat din partea lor, pentru a înfiinţa SRI-ul şi a resuscita vechea Securitate…”

*
„Sîntem cu toţii fiii compromisului. Dar compromisul ţine pînă în acel moment în care ucidem pe alţii sau ne sinucidem. Totuşi, valoarea gestului e în legătură mereu cu o desfăşurare ulterioară a evenimentelor. Pînă la urmă, tăria alegerii se relaxează în derizoriu. Tot degeaba, îţi zici. Mai bine găsesc altă cale, mai bine mă înscriu într-un alt compromis mai vag… adică să caut mereu un compromis mai vag…”

*
Cum a fost posibil? Să iei nişte tineri de 18-19 ani, îi îmbraci de război, îi urci în camion şi îi aştepţi ca la o vînătoare… şi asta fără să te arăţi, punîndu-i pe alţii să o facă… iată scenariul care avea să se repete de multe ori după decembrie 1989…
Am văzut declaraţia unui supravieţuitor al măcelului de la Otopeni. Cînd au ajuns la Otopeni era încă întuneric. Se auzeau împuşcături sporadice. Cele trei camioane s-au oprit. A fost întâi o rafală puternică şi unul dintre colegi a spus „m-a împuşcat!”. După rafală a început un foc nimicitor. „Strigam – nu sîntem înarmaţi! Opriţi focul! Ni s-a strigat să ne ridicăm şi să aruncăm totul, am aruncat totul, apoi, fără somaţie, s-a tras iar asupra noastră, am aruncat şi casca, care mă salvase de mai multe ori… parcă se fîcea un experiment asupra noastră, în cîte rafale îi împuşcăm, colegii strigau murim!, am fost împuşcat!, eram oameni neapăraţi, era o crimă, dar nu ştiu dacă există un cuvînt deasupra crimei” (Cristian Huza). În filmul evenimentului de atunci, cineva din regie insista: atenţie la flori… atenţie la flori…!

*
„Dacă această putere vine de zece ani şi face rugăciuni la mormintele celor pe care i-a ucis, înseamnă nu că trebuie să ne fie ruşine că suntem români, ci să ne fie ruşine că existăm” .

*
Am avut un prieten pe care nu l-am cunoscut niciodată. Era mai mare şi am aflat prea târziu de el. Îl chema Călin Nemeş, din Cluj. Pe 21 decembrie a fost împuşcat şi rănit, iar fratele său de cruce, Lucian Matiş a fost ucis tot atunci. M-am gândit mult la istoria lor şi la sinuciderea lui Călin din 1993.
„Pletele mele, ca şi pletele tale/ se vor aşeza peste cîmpuri/ ca să nu rămînă înfrigurată/ această ţară de vis” recita Călin la un an de la Revoluţie, la Timişoara.
„Cînd vor muri cîinii, caii, cînd iepurii vor fi înghiţiţi de gura morţii…, eu şi cu tine, vom fi cîine şi cal şi cioară şi iepure, dar mai ales/ pescăruşul acela alb/ ca să nu rămînă fără diadema ei de carne vie/ această ţară de vis”.

Au tras şi peste un ceas, un an, un deceniu
locul nu mai era, ucigaşul nu a fost găsit vinovat.
Călin a murit dintr-o prea mare grabă a iubirii, ca atunci în decembrie cînd şi-a dezgolit pieptul în faţa automatelor. „Am o singură inimă, trageţi!”
Unde să ducem hainele ăstora care au tras? Cu ce fel de centuri să le încingem burţile mătăhăloase de vid? În ce cazarmă cu paturi de fier să-i culcăm şi pe unde să-i hrănim cu borşul lor acrit cu oţet? Cum să-i întoarcem cum să-i ducem pe partea cealaltă a lumii/ pe lumea cealaltă/ să-i punem să-şi sape hoiturile/ şi să le dezgroape de pămînt…
Geniul actorului şi simţirea poetului, a artistului plastic, a tinerilor cu toţii trăind eliberarea neverosimilă.
„Iertaţi-ne că n-am murit cu voi (se ruga Călin)
Du-i Doamne unde-i Raiu-ncăpător/ Tu dă-le-ntreaga tinereţe înapoi
Fă-i Doamne iarăşi vii cum sîntem noi!”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: