Prosoapele au fost aruncate/de Sorin Lazăr


“On domine plus facilement les peuples en excitant leurs passions qu’en s’occupant de leurs intérêts”

Gustave Le Bon-“Aphorismes du temps présent”

Am ajuns la gala de box, găzduită de patinoarul de pe strada Coşbuc exact la timp pentru a vedea toate meciurile de bătaie programate. Când am refuzat o ţigancă care mă hărţuia cu bostanul şi floarea ei, mi-am adus aminte brusc de Gustave Le Bon. Eram nerăbdator să văd  şi să studiez monstrul mulţimii gălăţene format dintr-o singură inimă bolnavă, instigatoare la vânătai  traduse prin reacţiile a câtorva sute de capete. În epoca în care valorile culturale au fost abolite, idealurile spirituale otrăvite, ne-am întors cu furie  de unde am plecat, adică la animalic.

Îmi este frică şi ruşine în acelaşi timp să îmi amintesc cât timp a trecut de la ultimul patinoar arhiplin, când aici se ţineau competiţii internaţionale cu sporturi adevărate acum câteva decenii.

Interesul a fost bineînteles proporţional cu numele atleţilor implicaţi, apogeul fiind atins la miezul nopţii, când gălăţeanul Ciocan a arătat spectatorilor centura strălucitoare. Gloria, tristă marfă! Costă mult şi nu durează, ar fi exclamat Balzac dacă ar fi fost prezent la Comedia “Pecheană” din sală.

Spre ruşinea mea, nu am avut timp să mă documentez asupra numelor bătăuşelor. De aceea, am avut senzaţia că o văd pe Daciana Curtean, o handbalistă locală, intrând spre ring. Este adevărat că nici organizatorii nu au pus la dispoziţie vreun program de meci să vedem şi noi un palmares, un “pumnoveraj ceva.

Fetele au început promiţator, deşi am văzut bătăi mai spectaculoase, mai pasionale în judeţul Vaslui, unde femeile se mai luptă din când în când pentru vreun concubin. Mărturisesc că au câştigat de fiecare dată favoritele mele (cele tatuate), o rusoaică cu nume de vodcă şi o suedeză care  avea o talie şi o coafură ce mi-au amintit de Kenneth Anderson.

Spectatorii s-au manifestat reţinut până la intrarea bătăuşilor virili, doar câţiva coioţi care “şuierau“ fetele ce anunţau numărul rundelor, au reuşit să facă puţină gălăgie.

Primul român a câştigat împotriva unui bulgar cu fizic de silvicultor ce avea vizibile carenţe de calciu. În consecinţă meciul acestora cred că a durat chiar mai puţin decât durează un spot publicitar, câteva zeci de secunde. Când a intrat in luptă al doilea român, Ilie Iulian, publicul începuse deja să se prindă cum stă treaba cu bătaia, iar indicaţiile curgeau din toate părţile tribunei mai ales că adversarul românului era ungur.

Înainte de Ciocan, au mai încrucisat mănuşile, cum ar fi spus Cornel Pumnea în anii 80 doi nemţi de aceeaşi teapă ponderală cu “Hammerul“ nostru din Pechea. Meciul s-a terminat repede, după câţiva pumni spre poziţie viitoare de somn, cum i-ar fi plăcut lui  Ilie  mister Dumitrescu să comenteze.

Despre Ciocan spun doar  că l-a “Mazikin” pe ucrainian, cam la jumătatea meciului, dacă îmi permiteţi jocul forţat de cuvinte. Prosoapele s-au văzut probabil şi la televizor.

Am avut regretul că nu a fost ales un prezentator local, căci mărturisesc sincer, Alexandru Jula îl bătea la glume pe animatorul bucureştean desemnat.

Ce a câştigat urbea noastră, dincolo de triumful pasager al acestor bătăuşi obscuri? Poate că s-au  intonat imnurile Germaniei, Rusiei, sau Statelor Unite în Micro 39. Melodii uitate, mitice în zonă, nu?

Anunțuri

  1. Cristi

    In cinstea lui Gustave Le Bon, Marseillesa, va rog!
    Musica! Musica!

  2. ar fi ceva sa avem lectura pe muzica … nu ar trebui sa ignoram avantagiile procurate de internet…. iata un motiv de upgrade! Imi amintesc ca eram aproape adolescent cand, impreuna cu un amic, ne+am ratacit la un meci Otelul si am purces a+l comenta in gura mare in stilul in care comentam Luceafarul la clasa … de fapt, declamam pur si simplu versuri, in gura mare, in chip de comentarii la ce se petrecea in teren … a fost cea mai dramatica scenografie pe care mi+as fi putut+o imagina la Eminescu… putin a fost sa nu fim batuti … chestia e ca pe noi ne amuzau cel mai mult ăia de la Oţelul, care au şi pierdut.

  3. bogdan silion

    Imi inchipui cum ar suna o scandare a galeriei constituite ad-hoc la bataia organizata cu numele de „gala” (si evident in scopuri educative si curative pentru toti baietii ce beau apa plata cu lamaie, blonzi si cu jugularele umflate): „Da Ciocane cu barosul/Ca sa moara-n chinuri moshu'”…

  4. Cristi

    Vad ca Sorin a aruncat mănuşa celor care aruncă cu proasoape în propriii învăţăcei. Pai dacă ăştia ucenicesc de mici în nobila artă a pugilatului, ăstaaaa…., vreau să zic a blatului, ghici ce vom avea când ajung „grei” p’in Canada?

    O ridică cineva, mănuşa aia?
    Cineva/De pe la DNA?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: